Casa Poporului – tur ghidat demn de Cartea Recordurilor

Vara, în sezon de vârf, Casa Poporului, a doua constructie din lume, ca si marime, dupa Pentagon, are 300-400 de vizitatori pe zi, chiar mai mult. Doar un grup din zece e format din români, grosul sunt israelieni, americani, japonezi. Nici o vedetă pop, rock, nici un star de cinema sau din fotbal care trece prin Bucureşti nu ratează Casa Poporului, spun ghizii poligloţi. De vizitat, se vizitează de fapt sălile Centrului Internaţional de Conferinţe, unde se ţin reuniuni ale BERD, OSCE, ale Forumului Crans-Montana etc. Sunt încăperi spectaculoase prin dimensiuni, numai bune de Cartea Recordurilor, ceea ce suscită întotdeauna interesul turiştilor. Arhitectura eclectică şi stilul înzorzonat stârnesc de obicei exclamaţii admirative. Uneori, la sfârşitul turului – care durează vreo 20 de minute – grupurile de americani sau de japonezi izbucnesc în aplauze.

Turul începe în corpul A al Casei Poporului, la intrarea dinspre 13 Septembrie. Prima încăpere din serie este Galeria de Onoare, cu cel mai lung hol din palat – 150 de metri. Şirurile duble de coloane, plăcile de marmură roz de Ruşchiţa şi bej de Moneasa, uşile sculptate în lemn – toate astea uimesc turiştii. Pentru decoruri, s-au folosit numai materiale autohtone - peste 1 milion de metri cubi de marmură şi peste 900.000 metri cubi de lemn. 2.800 de candelabre din cristal de Mediaş atârnă de tavanele aurite; cel mai mare candelabru are 5 tone greutate, dar turiştii nu pot admira decât unul mai „uşor”, de 2,5 zone, care luminează următoarea sală – Sala Drepturilor Omului.

Aici s-a ţinut Forumul Crans Montana, în primii ani după revoluţie. Încăperea, lambrisată până aproape de tavan, are în mijloc o masă rotundă de 60 de locuri şi un covor cu motive care „reflectă” desenul candelabrului de deasupra. S-a păstrat mobilierul original, aşa cum fusese el comandat pe vremea lui Ceauşescu.

În sala I.C. Brătianu, decorată peste tot cu foiţă de aur tehnic, atrage atenţia candelabrul impresionat, cu 8 „sateliţi” mai mici împrejur. Covorul este cel mai mare din clădire – 1500 mp – şi, spre dezamăgirea curioşilor, nu a fost ţesut manual.

Sala Take Ionescu, cu decor bogat şi tavan lucrat migălos, e folosită doar ca încăpere de trecere. Marmura care căptuşeşete pereţii face imposibilă orice conversaţie, dar turiştii se amuză să cânte ca să stârnească ecoul.

Sala Unirii, cu cei 2.200 mp ai săi, e cea mai mare încăpere din palat, şi e şi folosită pentru recepţii. Sala Alexandru Ioan Cuza, în schimb, este cea mai înaltă. Are 1.200 locuri, cea mai bună acustică din palat, şi balcon pe toată lungimea, cu vedere spre bulevardul Unirii.

 Turul se încheie aici. Grupurile fac fotografii cu frescele religioase care acoperă pereţii, rămase din decorul la filmul lui Costa-Gavras. Faimosul regizor a turnat aici pelicula Amen, iar scenografa româncă Maria Miu a aplicat pe pereţi „postere” cu Iisus, pentru a sugera că acţiunea se petrece la Vatican. În holul de intrare alte grupuri îşi aşteaptă rândul.

Utile:
-Program de vizitare: 10-16, inclusiv sâmbăta şi duminica

-Preţul unui bilet: 50.000 lei pentru români, 100.000 pentru străini, gratuit pentru elevi,

militari în termen, persoane cu handicap, pensionari

-Taxă foto – 90.000, taxă video – 300.000

-Ghid gratuit în limbi străine de circulaţie

-Vizitele se fac individual sau în grup, fără rezervări în avans (un telefon înainte nu strică însă, fiindcă tururile se contramandează dacă în săli au loc conferinţe sau seminarii)

-Un sfat: dacă sunteţi vizitator de limbă română şi cunoaşteţi limbi străine, alipiţi-vă primului grup de străini. Asta, ca să nu vi se urască aşteptând ghidul de limbă română.