RÂŞNOV, UNA DIN MINUNILE ROMÂNIEI
România are multe localităţi, cât de cât cunoscute, dar totuşi Cenuşărese. Încă. Turismul autohton nu înseamnă doar Litoralul Mării Negre sau Valea Prahovei. Ci şi turism rural. Pe de altă parte, turismul rural nu înseamnă doar Bran-Moeciu, Maramureş sau Bucovina.
Am rămas încântat de potenţialul turistic al orăşelului Râşnov. Deşi trecusem de multe ori cu maşina prin el, în drum spre Bran, nu mă oprisem niciodată aici. Localitatea oferă două atracţii majore: cetatea medievală şi pensiunile rurale.
Ambele atracţii oferă surprize. Cetatea a început să fie restaurată de un investitor italian, iar o parte din pensiuni sunt amenajate pe structura unor vechi case săseşti.
Pe urmele teutonilor
Deşi este un oraş industrial, Râşnov oferă, mai ales în centru, multe case vechi, în stil săsesc. Ar merita efortul restaurării tuturor clădirilor. Râşnov poate fi un altfel de destinaţie turistică verde. Dacă în zona Bran-Moieciu majoritatea pensiunilor sunt noi, atuul Râşnovului ar putea fi tocmai introducerea în circuit a vechilor case săseşti.
Prima atestare documentară a Râşnovului medieval apare în anul 1331, sub numele de Rosnou. În cronicile şi documentele vechi, Râşnovul mai apare sub formele ,,Rosnow” (1343), ,,Rasnow” (1377), ,,Rosinov” (1377), ,,villa Rosarum” (1388), ,,Rosenau”, ,,Rozsnyo” şi ,,Râjnov”.
Rădăcina toponimului pare a fi cuvântul ,,roz”, care înseamnă ,,trandafir”, atât în limba latină, cât şi în limbile slavă şi germană. De altfel, încă din Evul Mediu, trandafirul a fost ales emblema aşezării.
Istoriografia săsească romantică susţine că cetatea Râşnovului a fost ridicată de cavalerii teutoni în secolul al XIII-lea şi că aşezarea de la poalele cetăţii a fost întemeiată de coloniştii saxoni aduşi de cruciaţii germani în Ţara Bârsei. Deoarece multe din toponimele germane din Ţara Bârsei (Halchiu - Heldsdorf, Braşov - Kronen, Sânpetru - Petersberg, Ghimbav -Weidenbach, Harman - Honigberg, Râşnov - Rosenau) sunt similare cu cele din împrejurimile posesiunii de la Koblenz a ordinului cavalerilor teutoni, se pare că o parte din coloniştii germani ai Ţării Bârsei proveneau din regiunea respectivă. Astfel, ,,Rosenau” poate fi o amintire a originii primilor colonişti germani, veniţi la Râşnov tocmai de pe malul stâng al Rinului.
O cetate care nu s-a predat niciodată
Ridicată în aceeaşi perioadă cu cetatea ţărănească Prejmer, pe câmpia netedă a Bârsei, Cetatea Râşnov este amintită prima oară în documentele anului 1355. Este cea mai mare cetate ţărănească din sudul şi sud estul Transilvaniei. În secolele următoare este refăcută şi consolidată în mai multe rânduri. Între zidurile cetăţii şi-au găsit adăpost trupele lui Mihai Viteazul, care s-a oprit aici după înfrângerea de la Miraslău (1600). Domnul a aşteptat la Râşnov să-i sosească din Ţara Românească întăririle necesare refacerii armatei sale.
Cetatea este situată pe drumul de veche tradiţie Braşov – Rucăr - Câmpulung Muscel, ce lega Transilvania de Ţara Românească. Ea a făcut faţă multor asedii. O singură dată luptătorii ei au trebuit să deschidă porţile, în 1612, dar asta din cauza lipsei de apă.
După cum aminteam, cetatea a fost preluată din anul 2001 de un investitor italian, Alberto Drera, care doreşte să o transforme într-un obiectiv turistic foarte atractiv. Şi se pare că reuşeşte acest lucru cu succes. Cetatea Râşnov este în prezent bine întreţinută. Poţi găsi mai multe magazine de suveniruri iar permanent se aude o muzică ambientală adecvată. În interiorul cetăţii există chiar şi un mic restaurant, „Taverna”. Programul de vizitare este generos: între 8 dimineaţa şi 8 seara. Se vede că este o investiţie italiană şi se vede că aici vin deja mai mulţi turişti străini decât români. Din păcate, majoritatea muzeelor şi cetăţilor au, la noi, un program ceva mai restrâns.
Revenind la Râşnov, pot spune că această cetate, deşi încă nu a fost total restaurată, se ridică la nivelul unei cetăţi dintr-o ţară occidentală. Din păcate, am remarcat lipsa multor suveniruri personalizate. Decât să găsesc căni sau tricouri cu Dracula, Castelul Peleş sau Bran, aş prefera ca acestea să fie cu Râşnov.
Nota zece pentru căsuţele în pantă, cu flori multicolore la ferestre, pereţii spoiţi cu pământ şi decoraţi artistic cu obiecte de uz ţărănesc, străduţele încadrate de care, sănii de lemn, un jug cu lanţuri de “priponit” iobagii. Nimic nu arată a butaforie, materialele sunt foarte realiste şi inspiră trecutul. Recent am fost în Portugalia, am vizitat un castel medieval. Zidurile arătau foarte bine la distanţă. Şi când m-am apropiat, am observat că erau din… carton! Ar fi excelent dacă agenţiile de turism specializate pe incoming ar crea un circuit al cetăţilor medievale săseşti din Transilvania. Râşnovul ar putea fi punctul de pornire, după vizitarea Braşovului.
Targoviste... un oras uitat?
Nu mai departe de 70 de km de Bucuresti se iteste intr-o vale Cetatea Targovistei. Odata capitala a Tarii Romanesti, bantuita de migratori si turci dar niciodata ingenuncheata. Mircea cel Batrin, Vlad Tepes, Petru Cercel, Mihai Viteazu si-au gasit aici resedinta si locul de odihna. Targovistea, cunoscuta ca localitatea cu cel mai mare numar de biserici din tara, nu-ti spune nimic la prima vedere. Doar o plimbare pe stradutele inguste, sau pe fostul corso iti aduc aminte de vremurile de alta data. Chiar daca soarele te dogoreste, sau ploaia iti loveste umerii mirajul Targovistei nu te lasa sa stai in loc. Case cochete, cu gradini pline de trandafiri, vechi conace care poarta si acum umbrele unei vieti patriarhale, cladiri obisnuite, negustoresti, care aduc aminte de vremurile bune ale urbei. Agirbiceanu, Bratescu-Voinesti, Alexandrescu, Golestii si-au lasat urme aici macar si numai prin placile comemorative ce stau tintuite pe zidurile caselor memoriale.
Si cate mai ai de vazut in Targoviste: Casa memoriala Petrascu, Biserica Stelea- construita ca simbol al impacarii domnitorilor celor doua provincii romanesti (Matei Basarab si Vasile Lupu), fosta Catedrala Mitropolitana, Curtea Domneasca- cu biserica mare si Turnul Chindiei, Biserica Geartoglu, iar sus, sus de tot pe Dealul Voievozilor, aproape ingemanata cu cerul, Manastirea Dealu, acolo unde odihneste capul unificatorului Mihai Viteazu.
O zi, doua, poate nici chiar trei, nu sunt suficiente pentru a descoperi secretele micului orasel. Mai sunt de vazut Muzeul Tiparului si al Cartii Romanesti, Muzeul de Arheologie, Muzeul Scriitorilor Targovisteni, Muzeul National de Arta, Muzeul Politiei.
Ei bine si dupa am “sfartecat “cu atata voluptate istria si prezentul Targovistei, trebuie sa si poposim undeva. Sfatul meu este sa alegeti Hotelul Dambovita. 3*, camere ce iti ofera intimitate, servicii exceptionale. Parca nu te astepti ca intr-un astfel de orasel sa existe un asemenea hotel. 166 de locuri de cazare, in camere single, duble si apartamente, toate dotate cu minibar, TV/C, telefon. aveti la dispozitie sala de fitness, bar, doua restaurante si doua sali de conferinta multifunctionale. Si daca tot ati ajuns pe meleaguri dambovitene, apelati la cei ce conduc hotelul, sau la personalul din receptie pentru a face o calatorie in imprejurimi. Amatorii de drumetii beneficieaza de transfer Targoviste-Moroieni, de unde pot porni, cu rucsacul in spate, catre cabanele Zanoaga, Bolboci, sau Hotel Pestera si Pestera Ialomicioarei.
O calatorie placuta, o lectie de istorie si citeva clipe de odihna la Hotel Dambovita, intr-un orasel ce merita mult mai multa atentie din partea turistilor sau simplilor calatori ce poposesc, doar pentru putin timp la Targoviste.
