Pasionat de industria ospitalitatii, domeniu in care a inceput sa lucreze inca din liceu, continuand apoi cu studii superioare si specializari in turism si alimentatie publica, gyuri kovacs deschidea in oradea propriul restaurant cu meniu traditional. Fiind o afacere de familie, a beneficiat de sprijinul sotiei sale iulia, iar denumirea de caredy a aparut in urma combinarii numelor celor doi copii ai cuplului. Deoarece lucrurile au mers foarte bine, in urma cu 10 ani cei doi au decis sa extinda si au deschis un nou restaurant pe litoral, la eforie nord. Acesta a primit, pe langa numele de caredy si pe cel de „pescarusul“, dupa vechea denumire a locatiei. Ocupand un spatiu central, pe 2.600 mp, restaurantul are linie de autoservire, insa, printr-un design elegant, muzica live si produse de calitate, s-a urmarit schimbarea vechilor mentalitati conform carora acest gen de servicii era considerat inferior si era denumit „impinge tava“ sau „mancarea saracului“. Clientii au fost convinsi foarte repede sa renunte la vechile pareri si, an de an, aleg sa revina in statiune, stiind ca aici vor gasi o mancare delicioasa si o ambianta placuta. Dupa succesul cunoscut si la malul marii, in 2003 sotii kovacs s-au orientat spre bucuresti, oras catre care faceau oricum foarte multe drumuri. Spatiul perfect Din dorinta de a face un lucru deosebit, de calitate, nu s-au grabit si au preferat sa astepte doi ani pana au gasit spatiul perfect pentru noul caredy, timp in care au vizitat mai multe vile. „de la agentiile imobiliare ne sunau din cand in cand ca au strans mai multe prezentari si faceam cate un drum pana la bucuresti, stateam cateva zile si vedeam locatiile. Intr-un final am vazut casa asta, care mie mi-a placut foarte mult. Cand am coborat din masina si am vazut fatada am simtit ceva deosebit, ca acesta este locul pe care il cautam. I-am spus sotului meu ca, din cate am vazut pana atunci, asta imi placea cel mai mult si mi se parea cea potrivita“, isi aminteste iulia kovacs. Proprietarul vilei nu dorea insa sa inchirieze spatiul pentru deschiderea unui restaurant, dar a fost convins in scurt timp de seriozitatea si profesionalismul celor doi, acestia avand si recomandari foarte bune din partea celor care le fusesera oaspeti in oradea si eforie. Aparea astfel si la bucuresti un restaurant caredy, care de data aceasta a luat si numele de „casa ardeleneasca“. Modificarile facute au fost minime, in primul rand pentru ca vila, construita in anii ’20-’30, este in patrimoniul istoric si, in al doilea arand, pentru ca sotilor kovacs le-a placut foarte mult acest stil si au dorit sa il pastreze si sa il puna in valoare. Astfel, au fost schimbate cablajele, conductele si, in spatiul ocupat de bucatarie s-au facut modificarile necesare pentru incadrarea in normele de functionare. Saloanele au fost zugravite, insa au fost pastrate elemente originale ca lambriurile, usile cu stica de cristal sau vitraliile din spatele barului. Mobilierul adus a respectat acelasi stil, cu mese din lemn si scaune cu tapiserie de matase, iar tablourile, realizate de un tanar artist, sunt si ele in ton cu epoca respectiva. Deoarece s-au pastrat camerele originale ale casei, au rezultat mai multe saloane, lucru apreciat de cei care doresc sa organizeze reuniuni intime, petreceri private sau intalniri de afaceri, departe de ochii si urechile celorlalti clienti. Astfel, restaurantul are o capacitate de 190 locuri, dintre care 70 la etaj si 120 la parter. Meniu pentru cunoscatori Datorita localizarii langa piata dorobanti, intre ambasade, nu departe de centru, intr-o zona selecta, caredy a atras clienti din lumea politica, sau din televiziune, ambasadori, oameni de afaceri straini si alti cunoscatori care apreciaza o bucatarie traditionala de calitate. Acestia au de ales dintr-un meniu care numara 120 de retete specifice ardealului, cu puternice influente unguresti, dar si preparate internationale, intreaga oferta fiind regandita o data pe an. Totul se prepara „in casa“, exceptand painea, fara ingrediente congelate sau artificiale, produsele traditionale ca jambon, toba sau slanina fiind aduse de la oradea, unde sunt pregatite dupa retete vechi. Existand atat de multe preparate in meniu, se merge pe crearea de variante cu cate cinci-sase feluri de mancare, cu gustare prestabilita, pentru ca bucataria sa nu fie suprasolicitata in momentul in care restaurantul este plin. Meniul traditional si ambianta eleganta, clasica si romantica, au facut ca restaurantul sa fie foarte solicitat de cei care doresc sa inchirieze spatiul pentru diverse evenimente, de la nunti si taieri de mot, pana la aniversari si reuniuni. Acesti clienti sunt atrasi de faptul ca, pe langa bucatele ardelenesti, se bucura la caredy de o atmosfera calda, mai apropiata de cea din propria casa decat de una dintr-un restaurant obisnuit. Aici pot sta la discutii langa semineu sau pe terasele vilei, care vara sunt „invadate“ de flori. Serviciul impecabil Pentru ca oferta sa fie completa, personalul, „interfata cu clientul“, a fost atent selectionat. Pentru a pastra calitatea preparatelor si pentru a respecta traditia ardeleneasca, bucataria este condusa de oradeni, existand nu mai putin de 11 bucatari. Ospatarii au o medie de varsta mai ridicata, deoarece s-au cautat oameni cu experienta, care sunt mai stabili si mai interesati de locul de munca decat tinerii, in viziunea lui gyuri kovacs. Acesta mai subliniaza si faptul ca, daca angajatii sunt multumiti, lucrurile merg asa cum trebuie: „cand omul isi alege un loc de munca trebuie sa si traiasca dupa urma lui. Si atunci, daca te asiguri ca omul este satisfacut din punct de vedere financiar si al conditiilor, atunci poti sa ai pretentii. Asa vine succesul: prima data ofera, asigura si apoi cere. Asa si cu materia prima: daca ai cu ce sa lucrezi, iese calitate, daca ingredientele nu sunt de calitate, nici preparatele nu pot sa iasa bine“. Reteta sa a dat si rezultate, astfel ca, de la deschidere si pana in prezent, nu au avut loc fluctuatii de personal. Astfel, avand locatia perfecta, preparate de calitate si un serviciu impecabil, caredy nu a avut niciodata nevoie de reclama in cei trei ani de activitate, punandu-se pe picioare in cateva luni de la deschidere. Clientii multumiti au revenit si au recomandat prietenilor bucatele traditionale si ospitalitatea oradenilor de la „casa ardeleneasca”.

„vinul este viata mea!“

Brett crittenden este unul dintre cei mai reputati degustatori de vinuri, cu o experienta impresionanta in domeniu. Mai bine de 30 de ani din viata i-a dedicat vinului, lucrand in domeniul retailului in australia, argentina si marea britanie. Este jurat senior in numeroase concursuri internationale de vin, cu o experienta mai mare de 25 de ani in domeniu. Crittenden este, de asemenea, si un bun comunicator: a publicat carti si articole de specialitate, a realizat emisiuni de radio si tv si este promotor al vinurilor guigal si mitolo.

Care sunt cele mai importante aspecte ale carierei dumneavoastra? Initial, nu am avut intentia de a intra in acest domeniu. Familia mea avea o afacere mica, fiind producatori de vin in australia. Imi aduc aminte ca am facut o calatorie cu parintii mei dincolo de ocean si am vizitat mai multe companii producatoare de vin si vinarii, la inceputul carierei mele lucrand in australia, in cateva ferme locale care se ocupau cu vinul si via. Intre timp am intrat la facultate, unde am studiat printre altele si marketing, obtinand in acelasi timp o diploma in tehnologia producerii vinului. Teza mea de final a fost pe subiectul „oportunitati de modernizare a afacerii din domeniul vinului”. Cu alte cuvinte, le explicam producatorilor care sunt pasii pe care trebuie sa ii urmeze pentru a-si upgrada afacerea si pentru a o aduce in secolul xx. Tatal meu a fost unul dintre cei cativa adevarati pionieri ai afacerii cu vin din australia. Imi aduc aminte ca pe la inceputul anilor ‘70 lucram in magazinele care comercializau vin, iar incepand din ‘78 am preluat conducerea acestor magazine, avand 20 de ani la acea data. Ulterior, familia mea a vandut afacerea catre una dintre corporatiile mari, iar eu am ramas o perioada la conducerea ei. Pentru mine, acest lucru a fost o piatra de hotar, pentru ca am reusit sa inteleg afacerea asa cum trebuie si sa imi creez propriul rol in industrie si in corporatie. In acea perioada industria devenea din ce in ce mai plina de vinarii de tip boutique, mai precis afaceri de familie, unde oamenii reuseau sa cultive proprii struguri si sa obtina vin de calitate. De altfel, pana in ziua de azi, unele dintre cele mai valoroase sortimente de vin pe care le-am intalnit sunt obtinute in acest gen de ferme de familie, care produc cantitati mici dar de calitate. Care este parerea dumneavoastra despre sectorul vinului in romania? Este o piata care se dezvolta si este la inceput. Sa nu uitam ca romania a inceput sa importe vinuri straine abia cu cativa ani in urma, iar pe de alta parte, daca ar fi sa intrebi pe oricine pe strada in romania care este cel mai bun vin din lume, 90% dintre oameni ar raspunde ca vinul romanesc este cel mai bun. Publicul abia acum incepe sa diferentieze calitatea si sa se educe. Asta nu inseamna ca romania nu produce vin bun, dimpotriva, consider ca exista anumite vinuri romanesti foarte bune, iar romania va ajunge in timp un jucator important pe piata internationala, insa pentru ca acest lucru sa se intample mai repede este important sa se priveasca obiectiv rolul de producator al tarii pe piata. De asemenea, este important sa se invete din experienta altor tari, iar faptul ca acum exista si in romania o multitudine de vinuri straine este o oportunitate extraordinara in acest sens. Totul se reduce la intelegere, la simturi si la a reusi sa te exprimi coerent, insa in acelasi timp trebuie sa iti intelegi rolul la nivel global. Pentru mine, una din cele mai dificile decizii pe care a trebuit sa le fac a fost sa parasesc australia, sa parasesc senzatia aceea de confort pe care mi-o oferea businessul local si mediul de afaceri din tara natala. In acelasi timp, a fost una dintre cele mai inspirate decizii, deoarece am avut ocazia sa vad locuri incredibile si sa lucrez alaturi de mari profesori din domeniu, sa particip la evenimente si degustari cu ei. De altfel, in industria aceasta foarte rar intalnesti persoane care lucreaza din alte motive decat pasiunea. Majoritatea sunt persoane care se implica si carora le place ceea ce fac. Cu alte cuvinte, sunt oameni adevarati si stim cu totii cat de placut este si cate lucruri se pot invata in orice meserie, daca ai alaturi de tine astfel de oameni. Care aspect al jobului va aduce cele mai multe provocari si de ce? Probabil una din provocari este sa activezi pe pietele „rasfatate” cum ar fi cele din marea britanie sau sua. Cand spun „rasfatate” ma refer la faptul ca exista o concurenta extrem de acerba, iar aspectele care tin de calitatea produselor sunt trecute pe locul doi, jucatorii de pe piata sunt oarecum depersonalizati, devin agresivi, sunt mult prea pretentiosi in ceea ce priveste asteptarile lor in privinta pretului si totul se reduce la a obtine rezultate financiare cat mai bune. Urasc sa am de a face cu oameni care uneori nici macar nu respecta munca depusa pentru a ajunge la produsul final, pe care il pun pe raft. Spre deosebire, pe alte piete, precum romania si altele din zona, daca vii cu un produs bun la un pret decent, toata lumea este fericita. Care considerati ca sunt trasaturile de personalitate pe care le aveti si care va fac bun in meserie? Imi place sa cred ca cea mai importanta trasatura este abilitatea de a discuta cu oameni de orice nivel, fie ca sunt oameni care nu au mai degustat in viata lor un vin, fie ca sunt maestrii ai vinului. Tot ce trebuie sa fac este sa gasesc suficienta informatie si ceva interesant, particular sau socant, care sa imi ramana in minte atunci cand vizitez o podgorie sau o vinarie, astfel incat sa pot vorbi cu pasiune si cu convingere altor oameni despre experienta mea in timpul unei vizite. De multe ori, profesionistii vinului sunt criticati pentru ca ofera prea multe informatii tehnice despre produse catre persoane mai mult sau mai putin avizate, iar eu consider ca unul din motivele pentru care am avut succes in aceasta afacere a fost faptul ca am abilitatea de a intelege nivelul de comunicare al oamenilor si pot vorbi cu pasiune despre ceea ce am vazut. Cat de important este marketingul in vanzarea vinului? S-a intamplat sa va intalniti cu vinuri de calitate slaba dar care se vand bine in special datorita ambalajului si a politicii de promovare? Din pacate, marketingul este o realitate. De obicei, strategiile agresive de marketing se desfasoara in jurul vinurilor care incearca sa concureze din punct de vedere comercial un alt produs sau se afla in concurenta acerba la un moment dat, pe o piata. Ca exemplu, e suficient sa privim piata din marea britanie, pentru a observa succesul inregistrat de anumite marci sud-africane, in cazul carora marketingul a reprezentat 99% iar vinul in sine doar 1%. Sunt lucruri care se intampla, asta e situatia. Mi s-a intamplat sa lucrez 10 ani la imbunatatirea calitatii produsului iar managementul sa spuna ca nu este interesat atat de mult de calitatea, cat de imaginea produsului in presa si de strategia de marketing. Pentru mine imbunatatirea calitatii este cel mai important aspect, iar producatorii cu adevarat renumiti sunt cei care aduc an de an imbunatatiri pe toate planurile, care ajuta la cresterea calitatii vinului. (imbunatatiri atat din punct de vedere tehnologic cat si a calitatii podgoriei) Cum v-ati descrie pe scurt? Am pasiune pentru ceea ce fac, sunt un bun comunicator si iubitor de viata. Ce este vinul pentru dumneavoastra? Vinul este viata mea. Este inima mea, hobby-ul meu, pasiunea mea. Unele dintre cele mai frumoase experiente din viata au fost legate de vin: a impartasi momente speciale cu cineva, in compania unei sticle de vin este incomparabil cu altceva. A descoperi magia dintr-o sticla de vin. Vinul reprezinta dragostea de viata, de a impartasi momente cu cei dragi, este o parte din ceea ce sunt, o parte din mine!

Concluziile prowine 2008

Cel mai mare salon de vinuri si bauturi spirtoase din europa, prowein dusseldorf, a adus si anul acesta cateva noutati si tendinte in ceea ce priveste vinurile, remarcandu-se de asemenea si interesul ridicat fata de piata din Romania.

 In peisajul evenimentelor dedicate vinului, prowein este unul dintre cele mai mari targuri (ca numar de expozanti, metri patrati, vizitatori) si unul care, spre deosebire de vinexpo-bordeaux - specializat pe trenduri de concept, masoara pulsul comercial. Piata germaniei este foarte importanta, orice producator ar dori sa o „penetreze“, de aceea abordarea se face, de cele mai multe ori, prin distribuitori germani. Exista, din aceste motive, o dublare posibila: stand national sau al unei organizatii regionale sau (pentru cei puternici) stand propriu, dar si prezenta in standul negociantului x din aceasta tara. Organizarea este impecabila, iar dusseldorful nu sufera din pricina fluxului enorm de vizitatori (messe este gazda permanenta a unor targuri internationale, de prim rang). Ca noutate, am observat anul acesta aparitia sau afirmatiile de forta si promisiunile unor noi competitori. Deocamdata, mi se pare prematur pentru noi, ca specialisti, sa ne entuziasmam la vinuri din asia sau chiar din europa dar... Mai de la nord! Lucrul cel mai semnificativ mi s-a parut deschiderea, entuziasmul pentru romania ca piata! Daca, in trecut, erai usor resemnat in fata unei condescendente (in cel mai bun caz) atunci cand te recomandai ca fiind din romania, acum exista o febrilitate si o excitare aproape jenanta. Am vazut cu ochii mei (scris si in romaneste): „cautam importatori/distribuitori in romania!“. E interesant, nu?! Fireste, se vor gasi multi romani dispusi sa investeasca, sa importe si sa distribuie vinuri din afara. Succes, vor avea foarte putini. Restaurantele trebuie sa fie atente si sa caute parteneri cu sanse reale de a supravietui. Schimbarea la nesfarsit a ofertei poate crea mari neplaceri in exploatarea acestui business. Adaugarea, sporirea listei nu a fost comentata negativ decat arareori, dar stergerea, disparitia unor vinuri de pe aceeasi lista, este un neajuns greu digerabil de catre clienti. Insa romania a fost o prezenta vizibila, compacta (lucru foare bun) dar, cum ne-am obisnuit in toate domeniile, fara forta si fara aspiratie la superlativ. Stanjenitoare a fost si oferta inegala: producatori de cinci stele alaturi de challangeri aflati, din pacate, si pe un drum prost. Alta noutate pe care am remarcat-o la prowein a fost faptul ca francezii au inceput sa-si redeseneze politica de vanzare, punand vinurilor de mijloc (cum sa le spunem altfel?) Preturi mai bune, apropiate de valoarea intrinseca a produsului. Vinurile scumpe si-au largit nisa la randul lor, devenind si mai scumpe si mai cerute. Am cunoscut adevarati brokeri ai domeniului. Din pacate, cererea in romania pentru astfel de vinuri nu este sustinuta si de o suficienta cunoastere a personalului din restaurant. Din punct de vedere al tendintelor promovate anul acesta, am observat ca exista o moliciune care se cauta la vinurile actuale, mai ales pentru tineri. Este un curent favorabil al shirazurilor australiene, insa nu a coborat din topul preferintelor sauvignon blanc-ul din noua zeelanda. Franta si italia sunt in continuare in disputarea intaietatii, iar chile isi arata muschii si la categoriile „de sus“. Vinurile bio si cu precadere biodinamice sunt, cel putin la nivelul declaratiilor, vinuri obtinute prin respectarea tuturor ciclurilor naturii. Culesul se face in patrarul x al lunii, la orele y… frumos, emotionant. Un trend manifestat in multe alte sectoare. Sa speram ca lumea de maine va arata mai bine. Din punct de vedere gustativ, procentajul de „ratare” este mai mare la aceste vinuri, dupa tiparele de azi, repet. In ceea ce priveste vinul german, acesta este un campion al rafinamentului. Ma refer doar la cele cu adevarat serioase. Rieslingul german este de o generozitate rar intalnita la alte soiuri, vinurile obtinute din acesta fiind marcate de o suita speciala de calitati. Vinurile excelente de mosel, saar, rhin sunt prezente si in romania, dar sunt deocamdata anonime. De fapt, ce-i cu adevarat bun, nu-i pentru toata lumea. De mentionat este si faptul ca nemtii promoveaza dopul de sticla, o solutie pe masura capacitatii lor de a puncta la capitolul inovatie.